miercuri, 14 mai 2008

Matrix @ us


"- Să-ţi spun de ce eşti aici. Pentru că ştii ceva. Ceva ce nu-ţi poţi explica, dar poţi simţi. Ai simţit-o toată viaţa. Că ceva nu e-n regulă cu lumea în care trăim. Nu ştii ce anume - dar este ca o aşchie în minte, te înnebuneşte. Acest sentiment te-a adus la mine. Ştii la ce mă refer?
- Matricea?
- Vrei să ştii ce este? Matricea este pretutindeni. Este în jurul nostru. Chiar acum şi aici. O vezi când priveşti pe fereastră sau când porneşti televizorul. O simţi când mergi la serviciu, la biserică sau când îţi plăteşti taxele. Lumea ţi-a închis ochii pentru a nu vedea adevărul.
- Care adevăr?
- Că eşti un sclav, Neo. Ca oricare altul eşti născut în sclavie. Născut într-o temniţă pe care nu o poţi mirosi sau atinge - o temniţă a minţii tale. Din nefericire, nimeni nu poate afla ce este Matricea - trebuie să vezi cu ochii tăi...
Încerc să-ţi eliberez mintea, Neo. Dar pot numai să-ţi arăt drumul. Tu eşti cel care trebuie să meargă pe el."

Dar ce inseamna cu adevarat matricea? :-?


Oricum aminteste-ti: "There's no spoon..."

luni, 5 mai 2008

De ce?

"De ce Biserica îi menţine pe creştini în iluzii, cu promisiuni ce nu se vor împlini niciodată? Ei sunt bolnavi, slabi, săraci, din punct de vedere fizic şi spiritual...Nu contează, ea îi alină spunându-le: "Nu vă îngrijoraţi, este numai un moment dificil de parcurs, pământul este o vale a plângerii, dar atunci când îl veţi părăsi, veţi fi primiţi la altarele Domnului." Ei bine, nu, nu va fi aşa, fiindcă ei nu au făcut nimic ca să merite atât de uşor şi de repede o asemenea favoare.
De ce să îi înşelăm pe oameni? Trebuie să le spunem: "Leneşilor, descurcaţi-vă puţin! Dacă vă aflaţi în condiţii jalnice, înseamnă că le meritaţi, Dar oricare ar fi aceste condiţii, nu numai că puteţi face zilnic o lucrare asupra voastră înşivă, dar îi puteţi ajuta în acelaşi timp şi pe alţii." În loc de aceasta, ei sunt asiguraţi: "Aşa stau lucrurile aici, dar în lumea de dincolo vă veţi găsi în splendoare şi belşug." Iar realitatea este aceea că, dacă ei nu au făcut o adevărată lucrare spirituală, în lumea de dincolo va fi la fel, şi chiar mai rău."

Omraam Mikhael Aivanhov

duminică, 4 mai 2008

Calculatoarele astea... ;)

Cu toţii trebuie sa ne cultivăm simţul umorului.
Pentru că tot sunt la modă calculatoarele, vă invit să daţi clik pe următorul link:
http://www.rinkworks.com/stupid/
Am extras şi un dialog foaaarte interesant despre programare:


User:
"Hey, can you help me? My program doesn't work."
Consultant:
"What is the problem? Are you using Turbo Pascal?"
User:
"Yes, the program just blocks the machine."
Consultant:
"Well, does it compile?"
User:
"I don't know -- it just doesn't run. You see? There's the EXE file. If you run it, it blocks the machine."
Consultant: "And where is your source, the PAS file??"
User:
"I wrote it and renamed it to EXE so it could run."


:)) Programarea asta... Dar dacă şi pictogramele ne dau peste cap...

Her: "Yes, but on my Mac the icons were all over here on the right."
Me:
"Well, by default, Windows arranges the columns on the left side."
Her:
"But I'm right handed!"

joi, 1 mai 2008

Noua Ordine Mondiala în manualul de istorie

Într-unul dintre manualele de clasa a XI-a de istorie putem găsi o lecţie dedicată aproape în întrgime Noii Ordini Mondiale. Asfel apare o declaraţie a lui Albert Einstein cu privire la acest fenomen: Atâta vreme cât vor exista naţiuni suverane posedând marile puteri, războiul este inevitabil. Nu există salvare pentru civilizaţiem sau chiar penru rasa umană alta decât crearea unui guvern modial.”
Acest scurt citat nu face decât să îi familiarizeze pe tineri cu NWO, aparent pare un lucru bun, mai ales că e Einstein cel care spune asta şi nu altcineva. În plus şi profesorii mai laudă această idee şi aşa ajungem într-o societate plină de oameni care poartă ochelari de cal doar aşa, de dragul modei, de dragul de a fi la fel cu ceilalţi (binecunoscutul efect de turmă).
În contiunare cred că am găsit ceea ce vor unii să se întâmple anul viitor şi anume un al 3-lea Război Mondial. Oricum încă sperăm să putem face ceva împotriva unui asemenea dezastru. Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord spune: „Un atac armat asupra unuia sau a mai multor membri NATO va fi considerat ca fiind un atac împotriva tuturor membrilor”. Da… într-adevăr au găsit un motiv tare bun…
Mai departe găsim: În 1991, războiul rece, care a dominat relaţiile internaţionale mai bine de patru decenii şi a condus la militarizarea fără precedent a lumii, s-a terminat. Odată cu sfârşitul acestuia începe şi sfârşitul ordinii mondiale pe care a generat-o. (Serios??? Io mă gândeam că şi acum există… da no, dacă aşa scrie…).
Noua ordine modială începe să se prefigureze încă din 1991, o dată cu agresiunea SUA contra Irakului. (Probabil cei care au tipărit manualul au făcut o greşeală de tipar, că e cam mare contradicţia… adică cum? NWO dispare şi apoi reapare? În acelaşi an? În plus există o trimitere la un paragraf care nu vorbeşte despre 1991, ci 2001, atacurile de la WTC).
"Criza din spaţiul exiugoslav şi mai ales cea din Kosovo sunt un alt exemplu care demonstrează ineficienţa acţiunilor ONU, dar şi ale organismelor europene. Intervenţa NATO a agravat situaţia, fără să modifice datele conflictului interetnic. După atentatul terorist de la 11 septembrie 2001, NATO a luat decizia atacării Irakului, socotit la acea vreme responsabil de atentat şi de susţinerea terorismului. Irakul a fost cucerit, iar regimul lui Saddam Hussein a fost răsturnat. După război, NATO a cerut implicarea ONU în administrarea ţării."
Atentatele astea… şi eu care credeam că americanii au pus totul la punct… dar fie, se pare că şi asupra acestor lucruri m-am înşelat.
Hei, voi ăia de acolo care citiţi! Nu vreţi sa va cumpăraţi ochelari de cal?
Azi e ofertă promoţională!!! 3 perechi la 10 mii… pardon, la 1 leu greu de tot…

Ca sa funcţioneze noii ochelari trebuie sa primiţi si manualu’ de istorie… şi un TV nou, numa’ cu ştiri…
Apoi, ca să mă convingeţi trebuie să lăudaţi NWO.

marți, 29 aprilie 2008

This time is forever


Morning kiss in paradise
Stay near me,
Hear my thoughts,
Hold me forever.

Have no words,
Only vibrant love.
The pure music in the air
Embraces the absolute.

I’m again in your arms
In this very life.
You found me once more
This time is forever.

duminică, 27 aprilie 2008

Învăţătura învăţăturilor




Music from the world of Osho

Fragment din cartea "Compasiunea, suprema înflorire a iubirii" de Osho:
Iisus nu putea fi înfrânt deoarece nu se certa niciodată. Acesta este unul dintre semne, dintre indiciile faptului că El este dragoste. Rămânea pe piscul său, nu cobora niciodată.

Un iluminat vorbind cu un om obişnuit reprezintă două planuri: unul este pe pământ, celălalt este în cer; unul merge cu o căruţă cu boi, celălalt cu avionul. Omul de pe pământ întreabă ceva, iar cel din cer răspunde altceva. Dar este singurul mod, este singura cale prin care cel de pe pământ poate fi ajutat.
Judecătorul a întrebat despre lege:
Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din lege?
Nu întreabă despre dragoste. Iisus încearcă să îl aducă pe calea dragostei - a schimbat întregul context. Odată ce problema a ajuns la Iisus, El te va duce într-o dimensiune pe care nu o cunoşti, în necunoscut, într-un tărâm imposibil de aflat.
Iisus i-a răspuns:
"Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău".
Deci Iisus, în mica sa propoziţie, a condensat toată religia:
Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta - despre asta este vorba în rugăciune
Cu tot cugetul tău - asta înseamnă meditaţia
Cu tot sufletul tău... Sufletul este transcendenţa gândirii şi a sentimentelor. Sufletul este deasupra rugăciunii şi deaspra meditaţiei. Sufletul este natura ta - este conştiinţa ta transcedentală

marți, 22 aprilie 2008

Festivalul European de Film Spiritual


Acesta se afla doar la prima sa ediţie si se desfăşoară la Paris între 21 martie şi 26 aprilie 2008.
Puteţi intra pe site dând click pe linkul următor:
http://www.festival-esff.com/
Tot ceea ce trebuie sa faceţi pentru a viziona filmele este să vă logaţi.
Există creatii minunate, foarte profund inspirate.
Dacă nu aveţi suficient timp pentru a vedea toate filmele, va propun sa vă uitaţi la Der lachende Hund (are doar 8 minute) şi este excelent.
De asemenea, puteţi vota filmul care v-a plăcut cel mai mult.
Vă recomand cu toată căldura să priviţi şi să cugetaţi la temele propuse.

duminică, 20 aprilie 2008

Bucuria

„Bucuria este tristeţea fără mască
Şi însăşi fântâna din care a ţâşnit râsul vostru, a fost adesea plină de lacrimi.



Şi cum ar putea să fie altfel?
Cu cât mai adânc vă sapă-n fiinţă tristeţea, cu atât mai multă bucurie veţi cuprinde în voi.
Cupa în care vă aşteaptă vinul, nu este, oare, aceeaşi pe care focul a ars-o în cuptorul olarului?
Iar alăuta care vă alină sufletul, nu este acelaşi lemn, mai înainte, chinuit de cuţit?
Când sunteţi veseli, scrutaţi-vă adâncul inimii şi veţi afla că ceea ce vă umple de bucurie nu-i altceva decât ceea ce şi tristeţea v-a dăruit.
Când sunteţi trişti, iarăşi scrutaţi-vă inima şi veţi vedea că, într-adevăr, lacrimile vin de la ceea ce, cândva, desfătarea voastră fusese.

Unii dintre voi spun: „Bucuria este mai mare decât tristeţea”, iar alţii zic: „Nu, tristeţea este mai mare decât bucuria”.
Ci, iată, eu vă încredinţez că ele sunt de nedespărţit.
Împreună sosesc în casa voastră şi, când una se aşează cu voi la masă, nu uitaţi, cealaltă în patul vostru s-a şi culcat.
Într-adevăr, sunteţi în cumpănă, asemenea unei balanţe, între bucuriile şi tristeţile voastre.
Numai când sunteţi goliţi de voi înşivă, talerele sunt nemişcate şi în echilibru.
Când, însă, paznicul comorii vă va ridica spre a-şi cântări aurul şi argintul, va trebui ca bucuria şi tristeţea voastră să se ridice ori să scoboare”.

Kahlil Gibran, "Profetul"

luni, 7 aprilie 2008

Respiraţia universală


În general, respiraţia omului este aritmică, variază în funcţie de influenţele externe şi de tensiunea mentală, producând instabilitate şi dispersia atenţiei. În tradiţia yoghină Pranayama reprezintă o întoarcere la natură, o înţelegere a actului respirator, a importanţei sale. Respiraţia fiind procesul fiziologic cel mai simplu de conştientizat şi de influenţat în mod voluntar, concentrarea asupra ei deschide drumul spre lumea interioară, spre observarea proceselor interne.
Tehnicile de ritmare a respiraţiei se întâlnesc şi în alte practici, nu numai în yoga. În taoism ele se numesc t’ai-si (respiraţie embrionară) şi au drept efect prelungirea nedefinită a vieţii corpului. Conform lui Marcel Granet, persoanele „trebuie să înveţe să respire nu doar prin gât, ci cu întreg corpul, începând de la călcâie. Numai această respiraţie profundă şi silenţioasă rafinează şi îmbogăţeşte substanţa. De îndată ce posezi arta de a te hrăni şi a expira în circuit închis, asemenea unu embrion, devii impermeabil, autonom, invulnerabil”.
În islamism, anumiţi mistici au elaborat tehnica dhikr, în care se vizualizează interiorul corpului şi centrii energetici asupra cărora se concentrează atenţia. Sarea produsă de aplicarea ei este caracterizată de apariţia unor fenomene luminoase şi sonore. Tehnica prezintă multe analogii cu pranayama.
Creştinismul foloseşte şi el, în cadrul practicilor isihaste, ritmarea şi cntrolul respiraţiei. Unele metode de rugăciune şi de asceză înglobează tehnici asemănătoare pranayamei. Sfinţii Părinţi recomandănovicelui să se aşeze în poziţie de rugăciune, să îşi coboare capul şi să apese cu bărbia în piept apoi, urmărind respiraţia, să încerce ca odată cu inspiraţia să „coboare mintea în inimă” şi să o păstreze acolo. Atenţia trebuie menţinută constant asupra inimiişi readusă în acel loc dacă se întâmplă ca ea să se îndrepte în altă parte, intensificând ardoarea rugăciunii. Pentru a reuşi să se concentreze aspura inimii astfel încât nimic să nu îl distragă, aspirantul trebuie să înceinească progresiv ritmul respirator, concomitent cu rostirea rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”.

sâmbătă, 22 martie 2008

Summit-ul NATO la Bucureşti

După cum se ştie încă de anul trecut, peste foarte puţin timp, în perioada 2-4 aprilie va avea loc la Bucureşti Summit-ul NATO, prezidat de Jaap de Hoop Scheffer, un mason care se află şi el în strânsă legătură cu P2 (Propaganda Due - din Italia), grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală, Skull and Bones 322.

Evident că nici ceilalţi şefi de state nu sunt mai „inocenţi”. Din păcate o să vină tocmai în ţara noastră pentru a-şi realiza ritualurile, exact în postul Sfintelor Paşti. Asta ne întristează pe toţi. Dacă nu ştii care îţi este duşmanul, atunci cum anume să te aperi?

De asemenea, toţi cunoaştem steagul NATO, cu simbolul rozei vâturilor. Rudolf Koch, un caligraf german a scris „Cartea simbolurilor” în care ilustrează 493 de simboluri arhaice, rune şi monograme. Conform acestuia, steaua cu 4 colţuri înseamnă „o ameninţare solemnă şi serioasă”, fiind şi simbolul uneia dintre cele mai mari bănci americane, Citicorp.


În sine, roza vânturilor NATO este pur şi simplu o cruce răsturnată, fapt care demonstrează clar că membrii acestei organizaţii sunt cei care şi-au vândut sufletul pentru a avea puterea în mâini.



"Cel mai puternic este cel care se are pe sine în propria lui putere”

Lucius Annaeus Seneca

luni, 17 martie 2008



E unul dintre cele mai inspirate clipuri pe care le-am vazut în ultimul timp. Mesajul e deosebit.
Îmi aminteşte de Legea Vibraţiei: "Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează".
De fapt totul e energie.
Nimic nu se pierde, totul se transformă. Iubirea pe care o putem dărui celor din jur are o sursă infinita: Dumnezeu.
E timpul schimbării, de acum înainte nimic nu va mai fi la fel.
Aminteşte-ţi că tot ce ai e clipa prezentă. Foloseşte-o!

marți, 11 martie 2008

SDST- Ingeri deasupra Romaniei



Melodie foarte interesantă. E aproape de realitate.
Viaţa de astăzi se pare ca îi inspiră pe cei de la Spectrul de Difuzare a Sunetelor Tăcute.

sâmbătă, 8 martie 2008

Control mental al copiilor-mesaje negative



De-a lungul timpului toate guvernele, organizaţiile, marile companii au încercat să îndoctrineze cât mai multă lume pentru a-şi atinge scopurile malefice, pentru a atrage atenţia.

Acum la mare modă este Programarea Neuro Linvistică, manipularea în masă, limitarea accesului la informaţiile reale (ştiri de umplutură) şi încă de acum cateva decenii – mesajele subliminale, ascunse în reclame, filme, muzica. Se cunosc numeroşi artişti care au folosit mesaje subliminale negative pentru influenţarea publicului: de la Beatles la Led Zeppelin (Stairway to heaven), Queen până la Panic at the Disco şi muuulţi alţii.

Să nu uităm de unele desene animate, chiar apreciate, de genul celor Disney până la Pokemon, anime-uri şi cele teribil de violente cu roboţi şi monştri în rolurile principale. Dacă primele desene animate erau în general cu final fericit, acum „la modă” sunt cele în care înving forţele răului. Toate acestea promovează rebeliunea, chiar satanismul, apărând simboluri oculte, ale societăţilor secrete (de exemplu cele masonice).

Un exemplu mai la îndemână: Pokemon

Moto: „Să-i prindem pe toţi”. E evident, nu-i aşa? Psihicul copiilor este extrem de uşor de influenţat.

Pokemonii au puteri supranaturale, ei evoluează, se pot dezvolta sub alte forme. Să-l luăm drept exemplu pe Kadabra. Mai întâi numele său provine de la celebra formulă magică sau incantaţie „abracadabra”. În cărţile de joc făcute după numele desenului, acesta apare făcând salutul cu mâna stângă, specific sectelor satanice, având şi o stea în frunte, iar pe abdomen apare SSS, ca 3 fulgere, ducându-mă cu gândul la formatia de rock Kiss.

Un alt personaj este Stari, o stea, o pentagramă, simbolul franc masonilor si simbolul lui Baphomet.

Pikachu, mascota serialului are şi el coada în formă de fulger.

Ash Ketchum, eroul are pe şapca pe care o poarta un simbol asemănător cu cel al conturului unei piramide, iar globul în care îşi ţine pokemonii seamănă cu un ochi.

Misty, personajul feminin face mereu salutul cu 3 degete cu un simbolism negativ.

Şi celelalte personaje, majoritatea prezintă semne ciudate, au probleme de temperament, fiind egoiste, rebele, chiar malefice.

În desenul animat apar 151 de pokemoni. Cu puţină matematică aflăm mai mult: 151 este al 36-lea număr prim (fiind de asemenea masonic). 36 e considerat valoarea secretă a lui 666 deoarece suma numerelor de la 1 la 36 este 666. Interesant, nu-i aşa?

Fapt ce demonstrează existenţa mesajelor demoniace în acest desen animat:

În 16 decembrie 1997 în Japonia, în primele 30 de minute ce au urmat finalului desenului 618 copii au ajuns la spital având simptome care sugerau crize de epilepsie. Experţii cu fost de acord cu faptul că aceste crize au putut fi cauzate de unele scene în care apăreau lumini puternice

A fost găsit şi un al 25-lea cadru, imagine. Aceasta este o metodă subliminală de control mintal, aplicată în unele filme care afectează negativ subconştientul, copii devenind ca nişte „zombi”. Psihologii vorbesc de un genocid intelectual.

Unele ţări au interzis această emisiune, printre care şi Japonia, Rusia, Arabia Saudită, Qatar. În 8 aprilie 2001 Şeicul Ahmed al-Haddad, membrul instanţei religioase al Emiratelor Arabe Unite a publicat un decret de condamnare pentru Pokemon, demonstrând că jocul susţine teoria evoluţiei, darwinist-sionistă care se află în dezacord cu adevărurile universale şi cu islamul.

Ei bine, cu siguranţă avea dreptate. Din cauza acestor tipuri de emisiuni copiii cresc, considerând normale societăţile secrete, violenţa de orice fel, negând existenţa Divinului sau, mai rău, încercând să stopeze evolutia spirituală a celor din jur, conducând chiar persecuţii.

Partea cea mai rea a mesajelor subliminale negative este că oamenii, în general nu ştiu cum să îşi dea seama de adevăratele intenţii ale societăţii în care trăim. Etichetările nu ajută la nimic.

În epoca în care trăim nimic nu este ceea ce pare.

miercuri, 5 martie 2008

Omul


Omul e precum o lumânare. Pentru a te putea bucura de ea trebuie să o aprinzi, dar dacă o aprinzi, după un timp se stinge...
Lumânările sunt facute pentru lumina lor... sunt făcute pentru a se stinge.
Oare ele pier? Nu cred. Ele se transformă în căldură, lumină. Ele se înalţă spre cer...
Omul e precum o lumânare. E făcut pentru a se înălţa spre cer.

Dincolo de al treilea pământ şi al patrulea Cer
Toate neliniştile pier.
În nevăzut e pace.

Dincolo de Marte sau Venus, de Soare, mai sus
Te-aşteaptă Iisus.
Va fi din nou pace.

marți, 4 decembrie 2007

Poezie


La poarta albă a cerului
Stă o fată a codrului
Şi ea blândă îşi înalţă
Ochiul drag de sfânt azur
Ea priveşte cu speranţă
La măreţul de aur turn

A-nvăţat deja acasă
Pe Pământ, la a ei masă
Tot ce trebuia să ştie
Despre lumea sa de-atunci
Şi-a pornit spre veşnicie
Să primească noi porunci.

A zburat către iubire
Preaînaltă fericire
Amintindu-şi tot trecutul
A plutit mai sus spre cer
A-nţeles de ce e lutul
Pentru lucruri care pier.

Poarta albă se deschide
Din câmpiile aride
Ea porneşte tot mai sus
Catre cerurile înalte
Care nu cunosc apus
Pline de suflete calde.

luni, 3 decembrie 2007

Cântecul Pământului


A fost odată demult, demult, undeva pe plaiurile româneşti, într-un vârf de munte o stână cu multe mioare de care avea grijă un cioban. Acesta trăia singur, făcând caş şi brânză, urdă, unt. Un tânăr venea din când în când să ducă produsele la vale, în cel mai apropiat sat, încumetându-se cu greu să urce potecile ascunse care duceau până in vârf.

Ciobanul era renumit pentru produsele care se vindeau bine în sate, dar şi pentru cântecul din fluier. Suit pe o piatra mare îşi scotea fluierul de la brâu şi se pornea să cânte doine, cântece bătrâneşti cu rădăcini adânci, lăsate din moşi, strămoşi, chiar de la daci. Când punea fluierul la buze iarba, copacii, dealurile şi văile, până la munţii albaştri din depărtare începeau să vibreze uşor, iar ecoul cântecului stăruia încă câteva ceasuri după terminarea lui. În acest timp ciobanul îşi făcea treaba, mulgea oile, curăţa oalele, ţarcul, fierbea laptele, făcea caş, brânză, alegea smântâna. Când i se părea că afară se termină cântecul reluat de munţi şi văi îşi lăsa lucrul şi, urcându-se din nou pe piatră începea alt cântec, care nu se repeta niciodată, decât prin ecoul care îl ducea de la un capăt al ţinutului la celălalt. Zi şi noapte aerul vibra datorită cântecului. Prin sate şi oraşe se vorbea că doinele se auzeau de la cetăţile de lângă mare până dincolo de apa Tisei, de acolo până la Tyras (Nistru), ajungând până departe, spre miazăzi, pe malul drept al Danubiului.

Într-una din zile tânărul însărcinat cu transportul caşului apăru la marginea pădurii, îndreptându-se spre stână. Stătea la colţul ţarcului privind pe ciobanul care tocmai terminase alt cântec, iar în urma lui dealurile şi văile continuau melodia suavă. Băiatul îl aşteptă pe cioban să se coboare de pe piatră. După ce totul a fost pregătit pentru ca tânărul să plece a doua zi în sat, desagile au fost umplute, amândoi s-au aşezat pe iarba moale din faţa stânei şi au început să vorbească.

Ce frumos cânţi din fluier, bădie…

Mai frumos cântă ecoul munţilor, pădurea, marea, decât mine.

Marea? Ai fost vreodată la mare?

Nu, dar o aud mereu, laolaltă cu sunetul izvoarelor, al păsărilor. Şi acum o

aud, dacă vrei să auzi şi tu, atunci ascultă cu atenţie…

Degeaba a încercat băiatul, că el nu auzea nimic, decât ecoul doinei şi glasul oilor care mai zbierau din când în când în ţarc. Rămase tăcut, neştiind ce să zică.

– Încă nu auzi. Spuse ciobanul care îşi scoase fluierul de la brâu şi începu să cânte altă doină. Cât timp cântă, băiatul nu se mişcă deloc. Rămase cu ochii pironiţi pe fluierul care pesemne era fermecat.

Ciobanul termină de cântat şi se porni să facă treabă, căci cântecul său încă se putea auzi.

Mai ascultă, băiete, mai ascultă, şi ai răbdare, numai aşa o să poţi auzi.

Tânărul nu răspunse. Ar fi vrut să o ia la fugă, numai să îi treacă ruşinea că nu

poate auzi marea precum ciobanul acesta.

Seara se lăsă uşor peste toată aşezarea. Soarele era deja după munte, numai ultimele sale raze cu reflexii verzui stăruiau deasupra stânii. Cântecul încă se mai auzea. Cei doi stăteau aşezaţi pe câte un braţ de fân afară, pentru că nopţile de vară erau calde, privind cerul înstelat. Ciobanul numi fiecare stea în parte pentru că le cunoştea de la bătrâni apoi, dezmierdaţi de un vânt uşor, călduţ, ce purta pe aripa lui ecoul doinei, amândoi adormiră.

Când se trezi băiatul, soarele tocmai răsărise, deja ciobanul terminase şi el cântecul şi coborî să îşi mulgă oile.

De unde ştii atâtea cântece? Întrebă el pe ciobanul care rămase câteva clipe nemişcat, fixând cu privirea ochii săi. Tânărul se simţi uşor, parcă pluti în momentul în care ciobanul se uita la el. curând începu să audă ceva, un sunet de departe, ceva care vuia necontenit, apoi îşi lăsă mintea să zboare, el nu mai era acelaşi fiu de ţăran, băiat care muncea de dimineaţa până seara, el era nou, era chiar sunetul pe care îl auzea, era natura însăşi. Îşi reveni greu din această stare. Ciobanul stătea lângă el.

Te-am ajutat să auzi, apoi să simţi sunetul cântecului. Ai auzit marea? Dar tânărul nu putu vorbi. Era înca slăbit după experienţa prin care trecuse.

Este un cântec special, e doina pamântului. Eu asta cânt, ce aud. Doar nu credeai că fluierul meu e fermecat, nu? Şi ciobanul, şi tânărul au început să zâmbească. Da, asa crezuse…

Am auzit… spuse tânărul.

Da, dar important este să auzi în continuare, mereu, pentru că ajută. Cântecul îţi dă sfaturi, e cel mai bun învăţător. Pe un timp, demult, toţi oamenii îl auzeau. Acum nu-l mai aud, nu pentru că ar fi surzit, ci pentru ca nu mai vor să îl audă, acum mulţi nu mai cred în aşa ceva. Să nu uiţi asta.

Tânărul ridică privirea spre cer. Tot aerul vibra şi simţea cum vibraţia aceea se transformă în acorduri suave, într-o melodie dulce care aducea fericire, putere, simţea cum adie un vânt uşor care împrăştie cunoaştere şi iubire.

Cântecul pământului… îl aud. Parcă l-am mai auzit acum mult, mult timp. E plin de înţelepciune. E fără vârstă, fără început sau sfârşit, e înalt şi înălţător…

De atunci cu trecut ani mulţi, poate sute, fluierul al cărui ecou se auzea pretutindeni a rămas uitat pe la rădăcina vreunui brad, poate chiar în scobitura pietrei pe care doinea un cioban ca multi alţii, dar ca niciunul dintre ciobanii din timpul lui. Un cioban solitar, fără nume, dar înţelept si blând, cel mai bun elev al învăţătorului său, Pământul.

Cântecul Pământului se aude neîncetat si se va auzi în eternitate printre toate lumile universurilor. Trece din inimă în inimă, vibraţia sa înaltă aduce pace, dar puţini oameni o simt. S-ar fi gândit vreodată ciobanul că va veni un timp în care nici măcar în inimi nu vom mai auzi Cântecul Pământului?