Don't give up, you are loved

_+♥ Iubirea ♥+_

Iubirea poate avea trei dimensiuni. Una dintre ele este dependenţa; este un lucru care se întâmplă majorităţii oamenilor. Soţul este dependent de soţie, soţia este dependentă de soţ; se exploatează unul pe celălalt, se domină unul pe celălalt, se posedă unul pe celălalt; fiecare îl reduce pe celălalt la un bun de consum. În lume, aşa stă situaţia în nouăzeci şi nouă la sută din cazuri. De asta iubirea, care ar putea deschide porţile paradisului, deschide porţile iadului.
A doua posibilitate este iubirea dintre două persoane independente. Asta se întâmplă rareori, şi în cazul ăsta există nefericire, pentru că există în permanenţă conflict. Adaptarea nu e posibilă, întrucât ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusă să accepte compromisuri, să se adapteze după cealaltă.
Este imposibil de trăit cu oameni precum pictorii, gânditorii, savanţii, care trăiesc într-un fel de independenţă, cel puţin în mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamănă mai degrabă cu indiferenţa, dau senzaţia că nu le pasă de celălalt, că celălalt nu contează pentru ei. Îşi lasă reciproc spaţiu, nu se bagă unul în sufletul celuilalt. Relaţia pare să fie doar de suprafaţă; se tem să pătrundă mai adânc unul în sufletul celuilalt pentru că sunt mai ataşaţi de libertatea lor decât de iubire, şi nu vor să şi-o compromită.
A treia posibilitate este interdependenţa. Asta se întâmplă foarte rar, dar atunci când se întâmplă, pământul devine un paradis. Numai atunci poate fi vorba de iubire, căci cele două persoane sunt într-o sincronizare perfectă, de parcă ar respira una pentru cealaltă, de parcă ar fi un suflet în două corpuri.
Celelalte două posibilităţi nu sunt în realitate iubire, sunt doar aranjamente sociale, psihologice, biologice. A treia este ceva de ordin spiritual.

Osho

Inteligenţa şi speranţa de viaţă

În viaţă, de ce e mai bine să fii inteligent decât lipsit de inteligenţă? Pur şi simplu pentru că vei trăi mai mult…
Numeroase cercetări au demonstrat că există o legătură între inteligenţă şi speranţa de viaţă. De exemplu, în planul sănătăţii fizice, un cercetător a remarcat o corelaţie între o inteligenţă ridicată şi o preferinţă pentru regimurile sărace în zahăr şi grăsimi şi, pe de altă parte, faptul că o inteligenţă slabă este mai tare legată de alcoolism, tabagism, obezitate etc. În ficare zi, nouă din zece adulţi se droghează cu o substanţă psihotropă (psihostimulantă), ce poate fi procurată fără reţetă, de aproape orice magazin. Despre ce substanţă este vorba? Despre obişnuita, banala cafeină. Să aibă aceştia un IQ mai mic decât cea de-a zecea persoană? Poate...
Trebuie să înţelegem că suntem, într-o proporţie foarte mare, actori şi furnizori ai propriei noastre sănătăţi. Inteligenţa ne ajută să conştientizăm riscurile de orice fel, să căutăm informaţii preventive, să înţelegem tratamentele, să facem autocontroale regulate etc.

Ne subestimăm capacităţile fizice?

Studiile efectuate în psihologie asupra „pragurilor absolute” au demonstrat că, dacă vă încadraţi în limita normală a capacităţilor atunci:

• Veţi auzi ticăitul unui ceas de mână de la o distanţă de 6 metri, într-o încăpere silenţioasă;
  
• Veţi putea detecta flacăra unei lumânări de la 48 de kilometri, noaptea, în condiţii de întuneric perfect;
  
• Vă veţi da seama că apa este îndulcită, atunci când cantitatea de zahăr este de numai o linguriţă la 7,5 litri de apă;
  
• Veţi sesiza că apa este sărată, dacă un singur gram de sare se găseşte în 500 milimetri cubi de apă;
  
• Veţi simţi prezenţa unei picături de parfum pulverizate într-un apartament de 3 camere;
  
• Veţi fi capabili să simţiţi contactul cu aripa unei albine care vi se apropie de obraz, de la o înălţime de 1 cm.