duminică, 3 august 2008

Îngerii ne veghează mereu...

De cele mai multe ori când avem o problemă care depăşeşte posibilităţile noastre, ne gândim la prietenii sau cunoştinţele pe care le avem şi care ar putea să ne ajute să ieşim din impas. Îi contactăm, le spunem despre ce este vorba şi îi rugăm să ne ajute sau să ne îndrume către persoanele care ne pot fi de folos. Exact aceeaşi paşi îi urmăm şi în cazul îngerilor. Nu trebuie să urmăm decât regula bunului simţ, aşa cum procedăm de fapt şi în relaţiile umane. Chiar dacă prietenii noştri din cer sunt nevăzuţi, ei îşi pot face simţită prezenţa, doar să avem încredere şi sufletul deschis. Ei ne pot oferi protecţie, sprijin, îndrumări, încurajare. Puterea lor de intervenţie este foarte mare; pentru ei nu există ceva imposibil de realizat, cu condiţia să facă parte din ordinea divină, din drumul celui care solicită şi să fie integrat sub aspect temporal.Îngerii vor să comunice cu noi, au multe să ne înveţe şi să ne dăruiască. Pentru aceasta e necesar ca noi să ne acordăm structura interioară la vibraţia lor, creând o punte de comunicare.
Cum realizăm aceasta?
Cea mai eficientă modalitate este aceea de a proceda aşa cum facem şi în relaţiile umane atunci când dorim să ne consolidăm o relaţie. Petrecem mai mult timp cu persoana respectivă, discutăm, realizăm lucruri împreună, În situaţia noastră, îl rugăm pe îngerul păzitor, pe arhanghelul sau îngerul pe care-l simţim cel mai apropiat să ne însoţească, să ne asiste în ceea ce facem şi căutăm să îi vorbim mereu, ca unui bun prieten. Îi punem întrebări, îi cerem sfatul, îi povestim ca unui prieten adevărat. Vom constata la un moment dat că putem percepe părerea îngerului la cele spuse de noi, ne apar în suflet răspunsuri...
Felicia Tonita, "Îngeri suflet, vindecare"

Viaţa este a inimii

Inteligenţa capului nu e deloc inteligentă; ea este calitatea de a fi bine informat. Adevărata inteligenţă este inteligenţa inimii, singura inteligenţă care există. Capul este doar un acumulator. El e veşnic vechi, niciodată nou, niciodată original. Este bun la anumite scopuri; ca fişier, e foarte bun. Şi în viaţă e nevoie de asta - multe lucruri trebuie ţinute minte. Capul, mintea, e un biocomputer. Acumulează întruna cunoştinţe în el şi ori de câte ori ai nevoie de ele le scoţi. Capul e bun pentru matematică, pentru socoteli, pentru viaţa de zi cu zi. Dar dacă tu crezi că asta e toată viaţa ta, ai să rămâi prost. N-ai să cunoşti niciodată frumuseţea simţirii, n-ai să cunoşti niciodată binecuvântările inimii. Nu vei cunoaşte niciodată harul care coboară numai în inimă, dumnezeirea care intră numai în inimă. Nu vei cunoaşte niciodată rugăciunea, nu vei cunoaşte niciodată poezia, nu vei cunoaşte niciodată iubirea.Inteligenţa inimii aduce poezie în viaţa ta, îţi învaţă paşii să danseze, îţi face viaţa o bucurie, o sărbătoare, un râs continuu. Îţi dă simţul umorului. Te face capabil de iubire. Asta e adevărata viaţă. Viaţa care e trăită cu capul e o viaţă mecanică. Devii un robot - poate foarte eficient. Roboţii sunt foarte eficienţi, maşinăriile sunt mai eficiente decât omul. Cu capul poţi câştiga multe, dar nu vei trăi multe. Poţi avea un standard de viaţă mai bun, dar nu vei mai avea viaţă.
Viaţa este a inimii. Viaţa poate creşte numai în inimă. Viaţa, dragostea, spiritul cresc numai în solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este cu adevărat valoros, tot ce este plin de înţeles, important vine din inimă. Inima este centrul, capul e doar periferia. A trăi cu capul înseamnă a trăi la periferie, fără să ajungi să cunoşti vreodată frumuseţile şi culorile centrului. A trăi la periferie însemnă prostie.
Osho