Full Metal Jacket

Full metal jacket e un film extrem de actual, mai ales pentru că ieri, 11 Septembrie 2008 s-au împlinit 7 ani de la evenimentele de la WTC. Războiul din Irak şi tot ce s-a întâmplat de atunci încoace, modul în care americanii ŞI forţele străine care li s-au alăturat acţionează „menţinând pacea” e descris dinainte în capodopera lui Stanley Kubrick, film realizat în 1987.

Mai jos adaug o scenă din „Full Metal Jacket” în care „Animal Mother” le arată lui Joker şi lui Rafterman cum se omoară vietnamezi:

AM: Omoară câţiva vietnamezi! Hai, hai! .... Te-am nimerit, jigodie! ... Oricine mişcă e un CV (comunist vietnamez). Cine stă pe loc e un comunist vietnamez disciplinat. ... Ar trebui să scrieţi un articol despre mine.
J: De ce ar trebui sa scriem un articol despre tine?
AM: Pentru că sunt tare de tot! Pe bune! ... Am terminat 157 de vietnamezi şi 51 de bizoni. Am dovezi.
J: Erau şi femei şi copii?
AM: Câteodată.
J: Cum poţi omorî femei şi copii?
AM: Uşor. Nu fug prea repede. ... Războiul e iadul pe pământ.

Baze lunare

Luna

Un video foarte interesant: aglomeraţie in partea ascunsa a satelitului Pământului.

„Imagini despre un război consmic într-o grotă dinaintea epocii fierului?”

Sub titlul „Imagini despre un război consmic într-o grotă dinaintea epocii fierului?” apărea în într-o ediţie a ziarului „Flacăra” de la sfârşitul anilor ’70 un articol extrem de interesant pe care l-am salvat, tăindu-l dintr-unul dintre ziarele întinse pe jos când am zugrăvit. Ediţia exactă nu o stiu pentru că am tăiat partea de jos unde scria.
Mai sus se văd imaginile din ziar pe care le-am scanat.
În continuare apare articolul în întregime.

„O expediţie şcolară descoperă o mare aşezare străveche

Imagini dintr-un război cosmic într-o grotă dinaintea epocii fierului?

Ministerul Apărării Naţionale, Muzeul militar central Către Casa corpului didactic a municipiului Bucureşti, Aducem pe această cale mulţumirile noastre instructorului şi membrilor expediţiei „Burebista – 2050” (expediţie formată din elevii studioului de artă cinematografică al Casei corpului didactic a municipiului Bucureşti), pentru depistarea în cadrul acţiunii desfăşurate cu ocazia Festivalului Naţional „Cântarea României”, a unor vestigii materiale ale poporului nostru din epoca străveche şi veche a României pe care le-au donat Muzeului militar central. Pe itinerariul expediţiei, membrii au descoperit în judeţul Buzău o aşezare din epoca străveche şi veche. Pentru precizarea datării şi interpretarea probelor descoperite, în cursul anilor viitori vor fi efectuate cercetări arheologice amănunţite. Locţiitorul şefului Muzeului militar central, Eugen Crintea

– Sunteţi instructorul expediţiei „Burebista – 2050”, cum vă numiţi?
– Vasile Rudan.
– Tovarăşe Vasile Rudan, cum a ajuns expediţia pe care o conduceţi să descopere o întreagă aşezare umană necunoscută până acum, poate cea mai mare din câte cunoaşte istoria noastră? Vă mai menţineţi afirmaţia că este cea mai mare?
– Cred că este cea mai mare aşezare umană descoperită din puct de vedere al continuităţii vieţii omeneşti în acelaşi perimetru – din epoca pietrei cioplite până în mileniul 1 e.n.
– Cum se numeşte?
– Nu ştim. Nici un izvor scris n-o aminteşte. Zona însăşi este necunoscută. Atât cât cunoaştem noi ea nu este cartografiată. Nu există pe hartă.
– Dar izvoare nescrise există?
– Există o legendă. Din cele câteva variante pe care le-am ascultat, cea mai bogată în informaţii este cea a lui moş Toader, pe care l-am întâlnit în zona lacului Gateş, păcând vitele. „Demult, tare demult, povestea Dumitru Toader, dincolo de munte era „Tărâmul Luanei” – Luana fiind o fiinţă atotputernică ce păzea cu străşnicie porţile unei cetăţi cu ziduri imense deasupra căreia strălucea atât noaptea, cât şi ziua un soare aidoma astrului zilei. Şi cetatea era locuită de nişte oşteni viteji întru dreptate şi netemători de moarte. Oştenii răniţi în lupte erau conduşi de Luana în „Valea Izvoarelor”, cele dătătoare de apă vie şi de apă moartă; şi spălându-şi rănile cu acele ape miraculoase, aceştia se vindecau pe loc. Numai Luana cunoştea tainele izvoarelor. Cei care se încumetau să le încerce singuri se îmbolnăveau pe loc şi mureau. Şi au trăit cei din cetate ani mulţi sub oblăduirea Luanei până ce au luat seama vrăjmaşi puternici, care mânaţi de pizmă, au venit înzăuaţi, în care de foc, şi au doborât soarele cetăţii. Şi când soarele s-a prăbuşit, pământul s-a cutremurat din temelii şi mare prăpăd a fost pe lume… şi de atunci pe locul cetăţii, mulţi ani nici iarba n-a crescut şi nici glas de pasăre nu s-a auzit şi nici picior de fiară n-a mai călcat. Despre toate astea vorbesc semnele tainice din peştera înţeleptului.” Cum orice legendă are un sâmbure de adevăr, am pornit-o dincolo de munte în căutarea fostei cetăţi.
– Prin urmare, acesta a fost începutul.
– Nu. Aşa am ajuns la locul cu pricina. Începutul, adică ideea expediţei. Datează de mai demult. Cu circa trei ani în urmă, în timp ce filmam în secţia de istorie veche a Muzeului de istorie pentru o emisiune de televiziune, unul dintre elevii colaboratori m-a întrebat dacă se inventase până atunci un aparat cu ajutorul căruia să poţi scruta adîncimile pământului şi să descoperi aşezări omeneşti străvechi. Ideea era intersantă şi a constituit începutul unor căutări din care ne-am ales cu satisfacţii dar şi cu destule insatisfacţii. (Apăruseră contestatari care ne acuzau că umblăm după potcoave de cai morţi.) Ceea ce mai târziu martorii oculari vor afirma „miracol”, „de necrezut” este în realitate o metodă fotocinematografică proprie de cercetare a terenului elaborată şi experimentată în laboratorul nostru. Ea constă în prelucrarea pe cale de laborator a informaţiei de culoare existentă în vegetaţia solului. În locul în care pământul ascunde zone demult locuite şi arse vegetaţia prezintă diferenţe de culoare, diferenţe ce pot fi observate cu mijloacele laboratorului. Am experimentat această metodă în mai multe locuri din ţară şi a dat rezultate. După ce-am aflat legenda bătrânului Dumitru Toader am instalat un astfel de laborator în munţii Buzăului.
– Cum adică?
– Noi, expediţia „Burebista – 2050”.
– Alcătuită din elevi şi pionieri.
– Din elevi şi pionieri membri ai colectivului de cercetare ai Studioului de artă cinematografică şi fotografică de pe lângă Casa corpului didactic al municipiului Bucureşti. Cu ei am început investigarea zonei legendare Luana. Am escaladat munţi şi dealuri, am cercetat depresiuni şi râpe, am coborât în prăpastii. Uneori, din cauza hăţişului de nepătruns am înaintat prin foc. Am filmat totul şi întorşi la Bucureşti am început prelucrarea de laborator a materialelor fotocinematografice şi să căutăm noi formule de tratare chimică a peliculelor color pentru evidenţierea acelor benzi galbene care dau informaţii asupra unor anomalii nenaturale existente în sol. Un detaliu mărit pe un diapozitiv şi prelucrat după o nouă formulă prezenta contururi (benzi galbene) ale unor aşezări umane gigant. Am confruntat detaliul de pe diapozitiv cu imaginile de pe pelicula filmată: aşezarea era situată pe un platou imens, mărginit de munţi şi de râpe adânci. A urmat organizarea asaltului propriu-zis: descoperirea pe viu a cetăţii. Echipa a fost întărită cu membrii ceva mai rezistenţi.
– Vă propun o paranteză. De ce aţi venit aşa târziu la noi? Am înţeles că datele pe care voiţi să le furnizaţi sunt inedite. Despre ele ştiu copiii, membrii expediţiei, Muzeul militar central şi cam atât.
– A trebuit să verificăm datele, să obţinem confirmarea unor specialişti, să asigurăm secretul informaţiei dacă ar fi fost necesar.
– Deci, aţi plecat spre Buzău.
– Da. Săpăturile de sondaj au durat peste o lună de zile. Fiecare zi cu rezultate neaşteptate preceda o zi cu rezultate incredibile.
– Concret, ce aţi descoperit?
– O aşezare umană necuoscută din epoca străveche, de proporţii gigant. Şanţul de apărare al cetăţii. Probe care atestă cea mai incredibilă continuitate de viaţă în unul şi acelaşi perimetru, începând din epoca pietrei cioplite şi continuând, fără întrerupere până în mileniul 1 e.n. Sub stratul corespunzător epocii pitrei cioplite a fost descoperit un număr mare de tuburi dintr-un material asemănător oxizilor metalici, dispuse în sol sub formă de radiator.
– Vă întrerup pentru o precizare. Acest radiator cu tuburi din material asemănător cu oxizii metalici a fost descoperit SUB stratul arheologic corespunzător epocii pietrei cioplite? Sunteţi sigur?
– Absolut. Nu ştim despre ce poate fi vorba. Straturile însă au fost corect datate.
– Continuaţi.
– Într-o altă grotă, sub inciziile din epoca fierului a fost descoperită o scenă de luptă din domeniul fantasticului. Dinspre stele, Terra este atacată de o navă spaţială propulsată de un lung jet de flăcări. În întâmpinarea ei, de la sol, pornesc două rachete de interceptare. În faţa navei cosmice (stânga) este un arc întins, cu săgeata îndreptată spre vehicului spaţial. Probele arheologice rezultate din sondajele descoperite (unelte de silex, ceramică, segmente de tuburi etc.) au fost predate Muzeului militar central. Noutăţile arheologice descrise sunt filmate pe peliculă color 16 mm. Pe materialul filmat este redat şi perimetrul aşezării. După dimensiunile suprafeţei, abundenţa materialului arheologic, fantastica continuitate de locuire în timp şi perfecţiunea sistemului de apărare, aşezarea poate fi inclusă în mod cert în categoria davelor.
– Davă?
– Adică cetate, în limba dacilor. Ca o curiozitate: sondajele atestă că aşezarea a fost distrusă în mod instantaneu de un foc mistuitor – stratul de arsură (de o frumuseţe arheologică ieşită din comun) se întinde pe toată suprafaţa aşezării, prezentând dovezi că zona nu a fost devastată de un incendiu întâmplător, ci că aşezarea a fost distrusă şi incendiată cu o furie nemaiîntâlnită, pământul fiind ars pe o adâncime de circa o jumătate de metru şi în zona în care nu au existat construcţii sau arbori; se pare că năvălitorii au intenţionat să ardă până şi pământul pe care a fost aşezarea.
– Vreţi să aungeţi undeva, şi vă temeţi. Spuneţi. Munca dumneavoastră este una de descoperire, nu de cercetare şi interpretare. Vor fi destui, sperăm, cei care vor veni să emită ipoteze, să facă conexiuni, să continue cu mijloacele ştiinţei, ca să spun aşa profesioniste, ceea ce aţi început dumneavoastră. Munca pe care aţi încheiat-o vă dă dreptul să vorbiţi şi chiar să greşiţi. Dumneavoastră nu veniţi post-festum. Chiar aţi muncit pentru ca să fiţi acum aici.
– Voiam să vă spun că vehemenţa distrugerii dovedeşte că aşezarea avea şi o funcţie simbolică. Dispunea de o poziţie ideală, beneficia de o apărare naturală formidabilă care o făcea inexpugnabilă, oferea condiţii excelente pentru ca populaţia să se retragă în munţi în caz de înfrângere militară… ar putea fi vorba de una dintre capitalele lui Burebista.
– Tot ce ne-aţi sps până acum constituie împreună un obiectiv de cercetare pe care, aşa cum reiese din adresa Muzeului militar central, îl vor lua în primire încă din vara ce vine, specialiştii. Ei pot confirma sau nega unele detalii sau presupuneri. Aşezarea rămâne. Expediţia dumneavoastră va continua?
– Pentru vacanţa de vară din 1980 ne-am propus realizarea următoarelor obiective: Cercetarea platoului superior al aşezării descoperite (aşezarea este situată pe două platouri), Realizarea de sondaje într-o zonă situată la aproximativ 10 km de locul pe care este amplasată cetatea (avem indicii că şi acolo se află ceva). Căutarea „pietrelor lui Solomon” (un calendar dacic asemănător cu cel descoperit la Sarmizegetusa). Vom încerca să găsim o modalitate de a escalada „stâlpii tainiţei”, despre care Bazil Iorgulescu scria că sunt „stânci colosale de piatră ce se ridică în formă de coloană în mijlocul pădurii, inaccesibilă atât omului, cât şi animalelor, din care cauză neştiind nimeni ce se află între ele, s-au născut o mulţime de legende”. Până acum n-a reuşit nimeni râvnita escaladare.
– Vă urăm succes.
– În ţinutul Luanei mai există şi alte grote: grota dacică cu inscripţii din toate epocile; grota Dionisie torcătorul; stânca salamendrelor, în apropierea izvorului lui Zamolxis, cum e numit acolo, şi a stâncilor Fecioarei; grota Iosif, săpată într-o stâncă de formă piramidală; Agatonul nou şi Agatonul vechi (ruine); scaunul spătarului şi altele. Aceste vestigii au fist cercetate de membrii expediţiei „Burebista – 2050”. Conservarea lor în timp, cred, se datorează inaccesibilităţii locurilor, distanţele mari ce trebuie străbătute şi în egală măsură primejdiei animalelor sălbatice, nesiguranţei traseelor, fără poteci şi repere. După unii bătrâni care ştiu şi ei de la alţi bătrâni, în acest ţinut trebuie să mai existe cel puţin opt-nouă grote cu inscripţii necunoscute.
– Poate că nu vom fi chiar bătrâni când vom ştii adevărul întreg despre tot ce ne-aţi povestit azi aici.
– Este cea mai mare dorinţă a noastră.”
NICOLAE CRISTACHE

Ei bine, daca ati auzit de "Gura de Rai" din Bucegi si misterioase disparitii din muntii Buzaului, sigur stiti despre ce vorbesc ei aici...

Îngerii ne veghează mereu...

De cele mai multe ori când avem o problemă care depăşeşte posibilităţile noastre, ne gândim la prietenii sau cunoştinţele pe care le avem şi care ar putea să ne ajute să ieşim din impas. Îi contactăm, le spunem despre ce este vorba şi îi rugăm să ne ajute sau să ne îndrume către persoanele care ne pot fi de folos. Exact aceeaşi paşi îi urmăm şi în cazul îngerilor. Nu trebuie să urmăm decât regula bunului simţ, aşa cum procedăm de fapt şi în relaţiile umane. Chiar dacă prietenii noştri din cer sunt nevăzuţi, ei îşi pot face simţită prezenţa, doar să avem încredere şi sufletul deschis. Ei ne pot oferi protecţie, sprijin, îndrumări, încurajare. Puterea lor de intervenţie este foarte mare; pentru ei nu există ceva imposibil de realizat, cu condiţia să facă parte din ordinea divină, din drumul celui care solicită şi să fie integrat sub aspect temporal.Îngerii vor să comunice cu noi, au multe să ne înveţe şi să ne dăruiască. Pentru aceasta e necesar ca noi să ne acordăm structura interioară la vibraţia lor, creând o punte de comunicare.
Cum realizăm aceasta?
Cea mai eficientă modalitate este aceea de a proceda aşa cum facem şi în relaţiile umane atunci când dorim să ne consolidăm o relaţie. Petrecem mai mult timp cu persoana respectivă, discutăm, realizăm lucruri împreună, În situaţia noastră, îl rugăm pe îngerul păzitor, pe arhanghelul sau îngerul pe care-l simţim cel mai apropiat să ne însoţească, să ne asiste în ceea ce facem şi căutăm să îi vorbim mereu, ca unui bun prieten. Îi punem întrebări, îi cerem sfatul, îi povestim ca unui prieten adevărat. Vom constata la un moment dat că putem percepe părerea îngerului la cele spuse de noi, ne apar în suflet răspunsuri...
Felicia Tonita, "Îngeri suflet, vindecare"

Viaţa este a inimii

Inteligenţa capului nu e deloc inteligentă; ea este calitatea de a fi bine informat. Adevărata inteligenţă este inteligenţa inimii, singura inteligenţă care există. Capul este doar un acumulator. El e veşnic vechi, niciodată nou, niciodată original. Este bun la anumite scopuri; ca fişier, e foarte bun. Şi în viaţă e nevoie de asta - multe lucruri trebuie ţinute minte. Capul, mintea, e un biocomputer. Acumulează întruna cunoştinţe în el şi ori de câte ori ai nevoie de ele le scoţi. Capul e bun pentru matematică, pentru socoteli, pentru viaţa de zi cu zi. Dar dacă tu crezi că asta e toată viaţa ta, ai să rămâi prost. N-ai să cunoşti niciodată frumuseţea simţirii, n-ai să cunoşti niciodată binecuvântările inimii. Nu vei cunoaşte niciodată harul care coboară numai în inimă, dumnezeirea care intră numai în inimă. Nu vei cunoaşte niciodată rugăciunea, nu vei cunoaşte niciodată poezia, nu vei cunoaşte niciodată iubirea.Inteligenţa inimii aduce poezie în viaţa ta, îţi învaţă paşii să danseze, îţi face viaţa o bucurie, o sărbătoare, un râs continuu. Îţi dă simţul umorului. Te face capabil de iubire. Asta e adevărata viaţă. Viaţa care e trăită cu capul e o viaţă mecanică. Devii un robot - poate foarte eficient. Roboţii sunt foarte eficienţi, maşinăriile sunt mai eficiente decât omul. Cu capul poţi câştiga multe, dar nu vei trăi multe. Poţi avea un standard de viaţă mai bun, dar nu vei mai avea viaţă.
Viaţa este a inimii. Viaţa poate creşte numai în inimă. Viaţa, dragostea, spiritul cresc numai în solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este cu adevărat valoros, tot ce este plin de înţeles, important vine din inimă. Inima este centrul, capul e doar periferia. A trăi cu capul înseamnă a trăi la periferie, fără să ajungi să cunoşti vreodată frumuseţile şi culorile centrului. A trăi la periferie însemnă prostie.
Osho

Brâncuşi despre artă...

"Dacă arta trebuie sa intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul creaţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa naturală şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie continuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide.
Lemnul, de exemplu, este în sine şi după toate aspectele sculptural. Nu trebuie să-l distrugem, nu trenuie să-i dăm o asemănare obiectivă cu ceva ce natura a făcut dintr-un alt material. Lemnul îşi are propriile-i forme, caracterul său individual, expresia sa naturală; să doreşti să-i transformi calităţile înseamnă să-l nimiceşti, să-l faci steril. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu alte materiale ca piatra, marmura sau metalele; şi ele trebuie să îşi continue viaţa lor proprie, când gândul şi truda artistului le preface din sculpturi naturale în sculpturi artificiale.
Materia nu trebuie folosită pur şi simplu pentru a satisface scopul artistului, nu trebuie supusă unei indei preconcepute şi unei forme preconcepute. Materia însăşi trebuie să sugereze uneori subiectul şi forma. Şi ambele trebuie să vină din interiorul materiei, iar nu să fie impuse dinafară."

Monumente ale neamului

Citeam pe blogul lui Bogdan Stanciu (aici) despre adevaratele nume ale monumentelor sculptate de Brancuşi...
Coloana Scarificiului Infinit Monumentul Întregirii neamului Si, poate cea mai frumoasa: Masa Aposolilor Neamului

Renaştere...

Există două feluri de naştere: naşterea fizică, din tată şi mamă şi naşterea spirituală. Tu trebuie să mori ca trecut şi să te naşti ca viitor. Trebuie să te naşti pe tine însuţi. De aceea spun că această carte începe într-un mod incredibil - este semnificativ faptul că Iisus nu a născut pe nimeni, Iisus s-a născut doar pe sine.
Aceasta este semnificaţia răstignirii şi învierii. Corpul fizic a fost cel crucificat, şi nu spiritul. Doar corpul poate fi zdrobit, sufletul nu. Corpul este material: o sabie îl poate despica în bucăţi, otrava îl poate ucide. Şi chiar dacă nu ar fi nimicit, moartea tot ar veni, căci corpul îmbătrâneşte. Trebuie să îmbătrânească, pentru că este trecător. Cei care sunt conştienţi de acest lucru, folosesc acest timp pentru a se realiza spiritual.
Corpul poate fi asemănat cu strugurii: strugurii se trec repede. Nu-i poţi păstra prea mult timp, căci putrezesc; dar tu poţi tescui vinul din ei; de aceea vinul este considerat uneori băutură "spirituală". Strugurii nu pot fi păstraţi, vinul însă da. De fapt, cu cât este mai vechi, cu atât este mai scump şi mai valoros.
Corpul se aseamănă cu strugurii şi, atunci când te foloseşti corect de el, poţi să extragi acel vin preţios.
Iisus a făcut multe minuni. Una dintre ele este transformarea apei în vin. Toate acestea sunt metafore - nu le lua ca atare. Dacă le iei în considerare doar din punct de vedere textual, le distrugi sensul, semnificaţia. Este vorba de reprezentări metaforice ce se referă la lumea interioară. Lumea interioară nu poate fi exprimată prin cuvinte, ci simbolic - numai simbolic. Să transformi apa în vin înseamnă pur şi simplu să aduci eternul în viaţa obişnuită, să creezi ceea ce este veşnic din ceea ce este trecător.
Dacă păstrezi apă într-un vas, mai devreme sau mai târziu va începe să miroase urât. Vinul, însă, poate fi păstrat ani în şir, chiar secole, şi cu cât este mai vechi, cu atât va fi mai bun, mai tare. Vinul este o metaforă a veşniciei.
Iisus s-a sacrificat pe sine. Nimeni nu se poate transforma fără sacrificiu de sine. Trebuie să plăteşti pentru asta. Crucea este preţul pe care trebuie să-l plăteşti. Trebuie să mori pentru a te naşte din nou; trebuie să pierzi totul pentru a-L câştiga pe Dumnezeu.

Osho

Don't give up, you are loved

_+♥ Iubirea ♥+_

Iubirea poate avea trei dimensiuni. Una dintre ele este dependenţa; este un lucru care se întâmplă majorităţii oamenilor. Soţul este dependent de soţie, soţia este dependentă de soţ; se exploatează unul pe celălalt, se domină unul pe celălalt, se posedă unul pe celălalt; fiecare îl reduce pe celălalt la un bun de consum. În lume, aşa stă situaţia în nouăzeci şi nouă la sută din cazuri. De asta iubirea, care ar putea deschide porţile paradisului, deschide porţile iadului.
A doua posibilitate este iubirea dintre două persoane independente. Asta se întâmplă rareori, şi în cazul ăsta există nefericire, pentru că există în permanenţă conflict. Adaptarea nu e posibilă, întrucât ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusă să accepte compromisuri, să se adapteze după cealaltă.
Este imposibil de trăit cu oameni precum pictorii, gânditorii, savanţii, care trăiesc într-un fel de independenţă, cel puţin în mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamănă mai degrabă cu indiferenţa, dau senzaţia că nu le pasă de celălalt, că celălalt nu contează pentru ei. Îşi lasă reciproc spaţiu, nu se bagă unul în sufletul celuilalt. Relaţia pare să fie doar de suprafaţă; se tem să pătrundă mai adânc unul în sufletul celuilalt pentru că sunt mai ataşaţi de libertatea lor decât de iubire, şi nu vor să şi-o compromită.
A treia posibilitate este interdependenţa. Asta se întâmplă foarte rar, dar atunci când se întâmplă, pământul devine un paradis. Numai atunci poate fi vorba de iubire, căci cele două persoane sunt într-o sincronizare perfectă, de parcă ar respira una pentru cealaltă, de parcă ar fi un suflet în două corpuri.
Celelalte două posibilităţi nu sunt în realitate iubire, sunt doar aranjamente sociale, psihologice, biologice. A treia este ceva de ordin spiritual.

Osho

Inteligenţa şi speranţa de viaţă

În viaţă, de ce e mai bine să fii inteligent decât lipsit de inteligenţă? Pur şi simplu pentru că vei trăi mai mult…
Numeroase cercetări au demonstrat că există o legătură între inteligenţă şi speranţa de viaţă. De exemplu, în planul sănătăţii fizice, un cercetător a remarcat o corelaţie între o inteligenţă ridicată şi o preferinţă pentru regimurile sărace în zahăr şi grăsimi şi, pe de altă parte, faptul că o inteligenţă slabă este mai tare legată de alcoolism, tabagism, obezitate etc. În ficare zi, nouă din zece adulţi se droghează cu o substanţă psihotropă (psihostimulantă), ce poate fi procurată fără reţetă, de aproape orice magazin. Despre ce substanţă este vorba? Despre obişnuita, banala cafeină. Să aibă aceştia un IQ mai mic decât cea de-a zecea persoană? Poate...
Trebuie să înţelegem că suntem, într-o proporţie foarte mare, actori şi furnizori ai propriei noastre sănătăţi. Inteligenţa ne ajută să conştientizăm riscurile de orice fel, să căutăm informaţii preventive, să înţelegem tratamentele, să facem autocontroale regulate etc.

Ne subestimăm capacităţile fizice?

Studiile efectuate în psihologie asupra „pragurilor absolute” au demonstrat că, dacă vă încadraţi în limita normală a capacităţilor atunci:

• Veţi auzi ticăitul unui ceas de mână de la o distanţă de 6 metri, într-o încăpere silenţioasă;
  
• Veţi putea detecta flacăra unei lumânări de la 48 de kilometri, noaptea, în condiţii de întuneric perfect;
  
• Vă veţi da seama că apa este îndulcită, atunci când cantitatea de zahăr este de numai o linguriţă la 7,5 litri de apă;
  
• Veţi sesiza că apa este sărată, dacă un singur gram de sare se găseşte în 500 milimetri cubi de apă;
  
• Veţi simţi prezenţa unei picături de parfum pulverizate într-un apartament de 3 camere;
  
• Veţi fi capabili să simţiţi contactul cu aripa unei albine care vi se apropie de obraz, de la o înălţime de 1 cm.
  

Războaiele sunt programate de masoni

"Primul război mondial trebuie creat pentru a permite Iluminaţilor să răstoarne puterea Ţarilor în Rusia şi pentru a face din acea ţară o fortăreaţă a comunismului ateu.
Divergenţele create de către agenţii Iluminaţi între imperiul britanic şi cel german vor fi folosite pentru a porni acest război. La finele acestui război va fi construit comunismul, iar acesta va fi mai apoi utilizat pentru a distruge alte guverne şi pentru a slăbi religiile.

Al doilea război mondial trebuie iniţiat prin exploatarea diferenţelor între fascişti şi sionismul politic. Acest război trebuie condus de aşa natură încât nazismul va fi distrus iar sionismul politic va fi întărit în aşa măsură încât forţa sa va permite instituirea unui stat suveran Israel în Palestina. În timpul celui de-al doilea război mondial, comunismul internaţionalist trebuie să devină atât de tare încât să contrabalanseze Creştinismul, care atunci va fi limitat şi ţinut în şah până la momentul în care vom avea nevoie de acesta pentru cataclismul social final.

Al treilea război mondial va trebui creat prin exploatarea disensiunilor create de agentura Iluminaţilor între sioniştii politici şi liderii lumii islamice. Războiul trebuie condus în aşa fel încât islamul şi sionismul politic să se distrugă reciproc. În acest timp celealte naţiuni ca întotdeauna divizate în această chestiune vor fi obligate să lupte până la completa lor epuizare fizică, morală, spirituală şi economică.../.../ Vom dezlănţui nihiliştii şi ateiştii şi vom provoca un formidabil cataclism social, care prin întreaga sa hidoşenie (oroare) va arăta naţiunilor efectul ateismului absolut, originea sălbăticiei şi a celui mai sângeros cataclism.
Apoi, peste tot, cetăţenii obligaţi a se apăra împotriva unei mâini de revoluţionari, vor extermina pe acei distrugători de civilizaţie, iar mulţimea, deziluzionată de Creştinism -ale cărui spirite cereşti vor fi din acel moment fără orientare sau direcţie- va porni în căutarea unor idealuri, dar nu va şti încotro să-şi orienteze adoraţia şi atunci va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a curatei doctrine a lui lucifer, care va fi în fine scoasă la vederea mulţimii.

Această manifestare va rezulta din mişcarea mondială reacţionară care va urma distrugerii Creştinismului şi ateismului, ambele fiind cucerite şi exterminate deopotrivă."


General Albert Pike, extras din scrisoarea trimisă lui Giusseppe Mazzini pe 15.08.1871, act expus la British Museum, Londra, copiat de William Guy Carr, fost spion Intelligence Officer din Marina Regală Canadiană.

Sursa: Curierul Conservator

Îndrăzneşte să înţelegi...

Mărturisire a părintelui Dumitru Stăniloaie (1903-1993)
"L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în carţi, în idei şi simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea.într-o zi am descoperit în scrierile Sfinţilor Părinţi că e cu putinţă să-L întâlneşti pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune. Şi atunci L-am auzit spunându-mi: ÎNDRĂZNEŞTE SĂ ÎNŢELEGI CĂ EU, DUMNEZEU, TE IUBESC!
Atunci, cu răbdare m-am pus pe lucru. Astfel, am înţeles treptat că Dumnezeu e aproape, că mă iubeşte şi că, umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalţi. Am înţeles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu şi cu celălalt. Şi că, fără această comuniune, lumea nu e decât tristeţe, ruină, distrugere, masacre.
Să vrea numai, lumea să cunoască această iubire şi atunci ar cunoaşte viaţa veşnică."

Cutremurator: industria avorturilor; cosmetice din fetusi

Ochii oficialilor ignoră abuzul şi prostituţia copiilor din toată lumea, la fel ca şi avorturile de peste tot.
Uciderea deliberată a fetuşilor este una dintre cele mai devastatoare şi teribile acte ale umanităţii. Ea reprezintă negarea valorilor vieţii însăşi, deoarece din punctul lor de vedere uciderea, sfârşitul vieţii unui copil nu reprezintă nimc. Ei spun ca sunt doar o bucăţică de carne şi de placentă. Dar poţin ajunge să vezi videourile uimitoare şi imaginile prin ultrasunete ale copiilor nenăscuţi încă, un copilaş care are deja ochi, mânuţe şi picioruţe sau unele imagini în care ei afişează emoţii precum zâmbete de mulţumire sau grimase cauzate de disconfort. Copilaşul simte, se mişcă şi trăieşte. Nimic nu poate justifica uciderea unui copil.
ESTE DETESTABIL! Acum unii reporteri au adus la cunoştinţă oamenilor că fetuşii avortaţi sunt tăiaţi şi trataţi pentru a fi folosiţi în compoziţia cosmeticelor şi tratamentele cosmetice, în industria „frumuseţii”. ESTE CEA MAI ABJECTĂ AFACERE IMAGINABILĂ. Materialul uman este utilizat şi vândut în aşa numitele „injecţii de întinerire” care se persupune că reânnoiesc pielea feţei, folosite mai ales de „dive” care îmbătrânesc.
Tinerele femei din Ucraina sunt convinse să facă avorturi, fiind plătite cu 200$ pentru un copil ucis. Apoi copilul este porţionat şi vândut în Rusia pentru 9500 $ fiecare. Uraaa pentru capitalismul care ne-a cucerit… TOTUL ESTE DE VÂNZARE!
Copiii tăiaţi sunt îngheţaţi şi apoi transportaţi în containere (sticle) în vid din Ucraina peste tot în lume. Conform costisitarelor saloane de frumuseţe ale elitei, care oferă astfel de tratamente, celulele stem nedezvoltate şi nedivizate încă se pot uni cu orice fel de ţesut care ajunge să prezinte o regenerare rapidă, având şi puteri curative. Se spune că sarcină înaintată este cel mai des cerută deoarece s-a observat că vindecă mai eficient.
Medicii şi oficialii sunt de acord cu avorturile care se fac chiar şi la 12 săptămâni de sarcină; fătul este extras odată cu placenta, organele tăiate separat, îngheţat şi gata pentru vânzare. Tratamentele cosmetice care folosesc fetuşi sunt interzise în Ucraina şi în Rusia, la fel cum avorturile şi prostituţia sunt interzise în Filipine, fără a conta că aceste infracţiuni sunt în floare oricând există clienţi gata să plătească bani grei oficialilor.
Uciderea copiilor nenăscuţi pentru aşa zisele tratamente de reîntinerire sunt de neconceput, imorale. Trebuie oprită această industrie!

Importanţa perspectivei

Citeam adineaori un fragment dintr-o carte de-a lui Osho, o parabolă foarte frumoasă.

"Problema stă în felul următor: eu stau sub un copac şi tu stai în copac. Tu spui că vezi un automobil pe drum, dar eu nu-l văd. Eu spun că nu este nici o maşină pe drum; drumul este liber. În ceea ce mă priveşte, drumul este liber.
Pentru mine, vehiculul este în viitor. Tu stai în copac, pentru tine, autovehiculul este prezent. Tu spui: "Acela este un autovehicul", iar eu spun: "În această clipă nu este nici un autovehicul. Poate va fi unul în viitor." Dar pentru tine, el este în prezent; tu vezi autovehiculul.
După un timp încep şi eu să-1 văd. Viitorul s-a transformat în prezent pentru mine. Apoi trece pe drum, iar apoi iar nu-l mai văd. Pentru mine el este în trecut. Dar, din vârful copacului, tu îmi spui că încă îl vezi. Pentru tine, el este prezent.
Pentru mine, autovehiculul era în viitor, iar apoi a ajuns în prezent şi apoi a dispărut în trecut. Pentru tine, autovehiculul s-a deplasat într-un prezent continuu. Tu doar te afli la un nivel mai înalt decât mine, asta este tot."

Transformare, alchimie...

Toată lumea pare că stie că alchimiştii erau acei oameni care încercau să transforme un metal obişnuit într-unul preţios (aur, argint). Acum ne întrebăm de ce doreau să facă un lucru imposibil. În timpul nostru cercetările ştiinţifice au arătat că aşa ceva este cu neputinţă.
Ceea ce e ciudat este că din extremul orient până în occicent au existat alchimişti. Adică o mulţime de oameni neobişnuiţi care trăiau în lumi diferite, având culturi şi credinţe diferite, care însă doreau acelaşi lucru. Alchimia a ajuns chiar şi în creştinism, apărând piatra filosofală care avea puterea de a transforma metalele obişnuite. Poate vă întrebaţi de ce tocmai plumbul avea o răspândire atât de mare printre alchimişti: pentru că are o densitate mare, astfel încât în urma transformării apărea o cantitate mare de aur. Şi totşi, ei menţionau că cel mai mare obstacol care apărea în calea realizării operei lor este cupiditatea şi avariţia.
Alchimia are la bază legea corespondenţei: Ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus; ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos.
"Alchimiştii, în cautarea lor pentru aur au descoperit multe alte lucruri de o şi mai mare valoare." Arthur Schopenhauer

Despre aur...

"Aurul care este amestecat cu alt material se numeşte aur impur. Poţi să întrebi de ce îl mai numim aur dacă este impur - dar trebuie să-l numim aur. Chiar şi cu aceste impurităţi, el rămâne aur. Trebuie să fie numit aur pentru că elementul impur poate fi îndepărtat şi aurul cu care a fost amestecat poate redeveni pur." Osho

Zâmbetul nostru, cel de toate zilele... [3]

Dacă însă pari a râde fără nici un motiv, oamenii din jur devin dintr-o dată atenţi. Ceva nu este în regulă. Numai nebunii râd singuri. Numai în ospicii vezi oameni care râd fără nici un motiv. Este absolut regretabil, dar chiar aşa stau lucrurile.

Dacă imediat după ce ai râs păstrezi câteva momente de tăcere, într-o bună zi îl vei auzi râzând pe Dumnezeu. Vei constata că întreaga existenţă râde alături de tine. Pietrele, copacii şi stelele râd împreună cu tine.
Osho

"A day without a laugh is a wasted day." - Charles Chaplin

Zâmbetul nostru, cel de toate zilele... [2]

Există câteva momente în care, fără să-ţi dai seama, te afli într-o stare de eliberare. De exemplu, când râzi cu adevărat -când râzi din fiinţa ta, nu din gură, ci din străfundul fiinţei tale -eşti relaxat fără să ştii, te afli într-o stare de eliberare. De aceea râsul este atât de sănătos. Nu există nici un alt medicament care să te poată ajuta mai mult în atingerea stării de bine.
Însă râsul a fost împiedicat de aceiaşi conspiratori care au împiedicat şi conştientizarea eliberării. Întreaga umanitate a fost transformată într-o harababură psihologică bolnavă la minte.


Ai auzit gânguritul unui copil mic? întregul său corp ia parte la el. Iar când râzi tu, foarte rar se întâmplă ca întregul tău corp să râdă -de regulă este numai o chestiune intelectuală, care ţine de cap.
Din punctul meu de vedere, râsul este mai important decât orice fel de rugăciune, deoarece rugăciunea nu te relaxează. Dimpotrivă, poate să te tensioneze şi mai mult. Râzând, uiţi brusc toate condiţionările, orice fel de pregătire, orice fel de seriozitate. Brusc, ieşi din toate acestea, doar pentru un moment. Data viitoare când râzi, fii atent cât de relaxat eşti. Şi mai descoperă alte împrejurări în care eşti relaxat.

Osho

Zâmbetul nostru, cel de toate zilele... [1]

Uită-te la oameni când râd. Râd foarte calculat. Nu este un râs care vine din suflet, nu vine din străfundurile fiinţei lor. Mai întâi se uită la tine, apoi judecă... şi pe urmă râd. Şi râd până la un punct, până în punctul în care vei tolera, până în punctul în care să nu te simţi prost, până în punctul în care nimeni să nu devină invidios.
Până şi zâmbetele noastre sunt politice. Râsul a dispărut, fericirea a devenit absolut necunoscută, iar a fi exuberant este aproape imposibil, deoarece nu este permis. Dacă eşti profund nefericit, nimeni nu va crede că eşti nebun. Dansul este respins, cântatul nu este acceptat. Un om exuberant - când vedem unul, ni se pare că ceva este în neregulă.
Ce fel de societate este aceasta? Dacă cineva este nefericit, totul este în regulă; îşi găseşte locul, deoarece întreaga societate este nefericită, într-o măsură mai mică sau mai mare. El este un membru, face parte din rândurile noastre. Dacă cineva devine exuberant, credem că a luat-o razna, că a înnebunit. Nu e de-al nostru - şi suntem invidioşi.
Din cauza invidiei îl condamnăm. Din cauza invidiei vom încerca în toate felurile să îl readucem în vechea lui stare. Numim această stare veche normalitate. Psihanaliştii vor sări în ajutor, psihiatrii vor sări în ajutor pentru a-1 readuce pe acel om la starea normală de nefericire.

Societatea nu poate să accepte extazul. Extazul constituie marea revoluţie. Repet: extazul este marea revoluţie. Dacă oamenii devin exuberanţi, întreaga societate va trebui să se schimbe, deoarece această societate se bazează pe nefericire.
Dacă oamenii sunt exuberanţi, nu-i poţi duce la război - în Vietnam, în Egipt sau în Israel. Nu. Unul care este exuberant va râde doar şi va spune: Este o prostie!
Dacă oamenii sunt exuberanţi, nu-i poţi face să fie obsedaţi de bani. Nu-şi vor irosi vieţile acumulând bani. Li se va părea o nebunie...

Osho