Timpul...

În mod conştient sau inconştient, făpturile au tendinţa de a scurta unele stări şi de a le prelungi pe altele. Dacă suferim, dacă avem un necaz, dorim ca el să treacă mai repede, în timp ce, dacă suntem fericiţi, am dori ca starea aceasta să dureze pe veci. Din păcate, această tendinţă nu se manifestă întotdeauna când trebuie şi nici în bunul simţ al lucrurilor. Când este vorba să lucrăm, să facem eforturi, să reflectăm, să intrăm în comuniune cu Cerul, simţim dorinţa ca lucrul să se termine cât mai repede, în timp ce atunci când este vorba să stăm la masă, să bem, să ne distrăm, să petrecem, ni se pare întotdeauna că timpul trece prea repede. Ei bine, nu acesta este comportamentul unui adevărat spiritualist. Când se simte bine, când se află într-o situaţie agreabilă, dar care nu-i aduce nici o îmbogăţire spirituală, un spiritualist îi va reduce timpul sau chiar o va întrerupe. Dar când va avea de făcut un lucru sau un efort, el va căuta, din contră, să-l prelungească. Deoarece el a înţeles ce bogăţie şi ce profunzime ascunde fiecare efort, în timp ce bucuriile şi plăcerile, deseori, sunt aidoma cloroformului, menţinându-i slăbiciunea şi îndepărtându-l de adevăr.

Se spune că atunci când cineva se îneacă, atunci când se scufundă, începe să se deruleze filmul vieţii sale. Este posibil, nu este chiar atât de dificil.
În stare conştientă, timpul este diferit faţă de cel al visării. Şi chiar şi când eşti treaz, desfăşurarea timpului nu este întotdeauna identică. Ea este într-o continuă schimbare, pâlpâire. De exemplu, atunci când eşti la ananghie ţi se pare că timpul trece greu; atunci când eşti voios ţi se pare că timpul trece repede. Atunci când eşti împreună cu cel drag, după o oră simţi că abia a venit - acum o clipă! Dacă se întâmplă să fii vizitat de duşman, atunci este posibil abia să fi sosit şi îţi şi doreşti să plece, timpul trece greu. Dacă ne uităm la ceas, timpul trece la fel, dar percepţia noastră face timpul să treacă mai repede sau mai greu.
Cineva din familia ta este pe patul de moarte şi tu îl veghezi noaptea. Noaptea îţi va părea lungă, o eternitate - ca şi când nu s-ar mai sfârşi. Dar, atunci când petreci toată noaptea cu prietenii, simţi că timpul trece prea repede. Se pare că noaptea este duşmanul; se pare că se grăbeşte. Trece repede şi apare răsăritul -ca şi când perioada cuprinsă între apus şi răsărit aproape că nu ar fi existat. Noaptea abia a început şi deja vine dimineaţa. Perioada dintre cele două momente abia dacă a existat.
In momentele fericite, timpul pare mai scurt. In realitate, nu numai că pare mai scurt, dar chiar se scurtează - la fel cum se prelungeşte atunci când eşti în năpastă. Chiar şi în timpul zilei, când eşti treaz, dimensiunea timpului variază. Dacă ai experimentat starea de binecuvântare, atunci ştii că în această stare nu există timp.
Cineva l-a întrebat pe Iisus: "Care va fi cel mai deosebit lucru din regatul Domnului?"
Iisus i-a răspuns: "Timpul nu există acolo."
Apoi i s-a replicat: "Nu înţelegem acest lucru. Nu ştim cum se pot petrece lucrurile dacă nu există timp."