Şi restul lumii?" În ochii lui se citea o preocupare sinceră, trebuia să afle un răspuns.
"Lumea nu este o sferă, Dickie, ci este o uriaşă piramidă plutitoare. La baza piramidei se află cele mai joase forme de viaţă pe care ţi le poţi imagina, pline de ură şi vicii, distrugând totul doar din plăcerea de a distruge, lipsite de empatie, aflate doar cu un pas mai sus deasupra acelei conştiinţe care este atât de plină de sălbăticie încât se autodistruge imediat ce se naşte. Este suficient loc pentru acest gen de conştiinţă, chiar foarte mult loc, aici, pe această planetă triunghiulară a noastră."
"Şi ce se află în vârful piramidei?"
"In vârf se află o conştiinţă atât de rafinată, încât cu greu mai poate recunoaşte altceva în afară de lumină. Fiinţele care sunt la acel nivel trăiesc pentru a iubi, pentru că acesta este dreptul lor cel mai înalt, sunt creaturi care au o perspectivă perfectă, care mor cu un zâmbet iubitor pe faţă chiar şi atunci când un monstru le zdrobeşte doar aşa, din plăcerea de a vedea cum moare cineva. Balenele sunt aşa, şi cred că şi delfinii şi unii dintre oameni."
"Iar între aceste extreme ne aflăm noi, ceilalţi", spuse el.
"Da, puştiule, tu şi cu mine."
"Şi nu putem să schimbăm lumea?"
"Sigur că putem. Ne putem schimba propria lume în orice mod dorim."
"Nu lumea noastră, ci lumea în general. Nu putem s-o facem să devină mai bună?"
Fragment din "Fugind de confortul sigurantei - o aventura a spiritului" de Richard Bach
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu