Florin Chilian: Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi!

Acesta este un video "acid", dar pe bună dreptate a fost relizat în acest fel.
Într-adevăr membrii Academiei Române de la acea vreme au cosiderat decadentă arta marelui Brăncuşi. Cu toate acestea, artistul afirma:

• "Nebuni sunt aceia care consideră sculpturile mele abstracte. Ceea ce cred ei că este abstract, este tot ce poate fi mai realist - căci realul nu înseamnă forma exterioară (a lucrurilor) - ci ideea şi esenţa formelor"
  
• "Aşteptaţi până când voi muri - şi veţi putea vedea, numai, cum vulturii se vor aduna împrejurul meu"
  
• "Eu am ajuns un comis-voiajeur în branşa Artelor plastice moderne"
  
• "Nu doresc să fiu niciodată la modă. Ceea ce este la modă, ca moda trece. Piatra şi bronzul - mai mult chiar decât pânza, se vor spre veşnicie. Iar dacă eşti contestat astăzi, nu este nimic; când vei fi înţeles - vei rămâne"
  
• "Nici nu vă puteţi, încă, da seama de ceea ce vă las Eu!..."

Cugetări ale lui Brâncuşi

Priveam îndelung sculpturi de-ale altora prin muzee, de-ale tuturor acelora cu talente sigure – şi pe-ale mele. Ce mă supăra? Frumos sculptate, frumos dăltuite, frumos lustruite şi migălos şi bine redate toate detaliile: aproape nimic de zis! Da... dar nu erau vii! ... Parcă ar fi fost nişte fantome! ... Încremeniri... Eu doresc să dau mişcare şi viaţă, avânt şi bucurie curată. Mă supăra tot mai mult impresia de criptă şi funerar pe care mi-o dăruiau sculpturile acelea. Şi, încetul cu încetul, drumul meu s-a croit.Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să-i fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe. Nu-mi îngădui ca să le copiez... căci orice imitaţie a suprafeţelor naturale este fără de viaţă. Nu posed idei gata făcute. Îndepărtez toate formele accidentale. Transform accidentalul în aşa măsură, încât să devină identic cu o lege universală...mă aflu pe făgaşul căutărilor. Ne găsim cu toţii la sfârşitul unei mari epoci. Şi este necesar să ne reîntoarcem la începutul tuturor lucrurilor şi să regăsim ceea ce s-a pierdut...

Simplitatea nu este un scop în artă, însă ajungi la simplitate fără voia ta, apropiindu-te de sensul real al lucrurilor. Simplitatea este în sine o complexitate – şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi valoarea.

Brâncuşi despre artă...

"Dacă arta trebuie sa intre într-o comuniune cu Natura, ca să îi exprime principiile, trebuie să îi urmeze, însă, şi exemplul creaţiunii. Materia trebuie să îşi continue viaţa naturală şi după ce au intervenit mâinile sculptorului. Rolul plastic pe care materia îl îndeplineşte în mod firesc, trebuie continuu descoperit şi păstrat. A-i da un alt sens decât acela pentru care este menită de la Natură, înseamnă a o ucide.
Lemnul, de exemplu, este în sine şi după toate aspectele sculptural. Nu trebuie să-l distrugem, nu trenuie să-i dăm o asemănare obiectivă cu ceva ce natura a făcut dintr-un alt material. Lemnul îşi are propriile-i forme, caracterul său individual, expresia sa naturală; să doreşti să-i transformi calităţile înseamnă să-l nimiceşti, să-l faci steril. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu alte materiale ca piatra, marmura sau metalele; şi ele trebuie să îşi continue viaţa lor proprie, când gândul şi truda artistului le preface din sculpturi naturale în sculpturi artificiale.
Materia nu trebuie folosită pur şi simplu pentru a satisface scopul artistului, nu trebuie supusă unei indei preconcepute şi unei forme preconcepute. Materia însăşi trebuie să sugereze uneori subiectul şi forma. Şi ambele trebuie să vină din interiorul materiei, iar nu să fie impuse dinafară."

Monumente ale neamului

Citeam pe blogul lui Bogdan Stanciu (aici) despre adevaratele nume ale monumentelor sculptate de Brancuşi...
Coloana Scarificiului Infinit Monumentul Întregirii neamului Si, poate cea mai frumoasa: Masa Aposolilor Neamului